O sa incep postul cu un citat din filmul “Death Defying Acts“,
care este de fapt o replica din film care mie unul mi-a atras foarte
mult atentia: “Barbatii nu arunca bani pe flori doar pentru parfumul
lor”. Pentru mine aceasta recplica are foarte multe intelesuri, insa nu
le voi impartasi cu voi. Nu acum, sau poate nu - niciodata.
Acum 2 seri am vazut “The Reader“, un film pe care mi l-a recomandat un prieten. Am trait filmul la o intensitate maxima. Este un film bun ce merita vazut, insa cele doua filme… au avut un impact destul de devastator asupra mea sau asupra gandurilor mele.
Aceia dintre voi care ma cunosc (putini la numar din nefericire), stiu ca sunt o persoana plina de viata (in cea mai mare perioada de timp) si foarte putin din timp mi-l petrec fiind intr-o stare de depresie. Acum insa trec printr-o perioada mai nasoala de depresie, mai ales ca cele doua filme m-au facut sa ma gandesc la cele doua lucruri de care imi este frica cel mai mult pe lumea asta.
Primul lucru de care imi este cel mai mult frica este MOARTEA. Mi-e frica sa mor, desi sunt constient ca intr-o buna zi o sa mor, dar nu vreau sa fie acum… pentru ca sunt destul de tanar pentru asta si in mod sigur nu mi-am incheiat toate socotelile aici pe Pamant. Dar sa zicem ca totusi maine as muri, fie ca mor intr-un razboi de strada, creat din cauza orgoliului meu prostesc… fie ca mor calcat de o masina asa cum mi-a spus cineva recent… fie ca mor fiindca ma bag pentru un prieten sau doar ma bag pentru cineva care are nevoie de ajutor… fie mor din cauza unei ameteli din cauza timpului de somn foarte redus (este 03:50 a.m. si eu inca nu am adormit) si Doamne fereste cad pe sinele de metrou… samd. Scenarii pot fi multe, dar doar sa presupunem ca maine as muri si nimic mai mult! Cati dintre voi ar stii cine am fost? Cati dintre voi ar veni la inmormantarea mea?
Am scris mai demult sau doar am spus catorva prieteni… dar acum fac si publica chestia asta. In cazul in care mor, pe a doua partitie a computerului meu se afla un fisier numit Testament sau In cazul in care mor. Niciodata nu poti fi precaut. Asta daca treceti de parola din BIOS, de parola HDD-ului si parola Windows-ului… Am lasat in acel fisier parolele contului de mail de pe Yahoo si implicit parola ID-ului de messenger, adresele mele de mail… conturi pe diverse site-uri, conturi in banci (nu ca as avea cine stie ce cont in Elvetia plin de bani), parole etc. Am lasat in acelasi fisier anumite instructiuni pentru parintii mei, si va voi spune si voua cateva lucruri. Din ceea ce am scris eu, unele povesti mi se par geniale (si mi se pare normal ca eu sa laud ceea ce e scris de mine), tocmai de aceea vreau ca in cazul in care parintii mei vor publica o carte Post Mortem… toti elevii din scoli sa aiba dreptul la informatie, si sa nu faca nimeni ca Mitzura Arghezi (care cere nush cati bani ca drepturi de autor pentru a publica una din poeziile celebrului Arghezi) ci daca intr-o lucrare de Limba si literatura romana se va scrie un fragment din cele scrise de mine… sa nu fie nevoie sa plateasca. Daca nu am fost si nu am ajuns bogat acum, cat timp am fost viu, in mod clar dupa moarte nu ma va ajuta cu nimic.
Al doilea lucru de care imi este frica este Dumnezeu… Ma sperie la culme intalnirea cu el la Judecata de apoi.
Uneori am un vis ciudat. De obicei cand sunt agitat, la fel cum sunt si acum… Sunt agitat si nu am somn, si sincer mi-e cam frica sa adorm pentru ca mi-e frica sa nu visez iar… Sunt intr-o incapere plina de oglinzi de toate marimile si formele, cu rama sau nu. Este intuneric. Un singur geam lasa lumina lunii sa patrunda. Eu sunt undeva, cu fatza spre acele oglinzi, dar cu spatele la geamul respectiv. Nu-mi vad imaginea in oglinzi. Vad insa o umbra la geam. O vad in toate oglinzile si o vad cum se apropie de mine si pur si simplu inghetz de frica si nu pot face nimic. Inainte nu stiam cum sa fac sa ma trezesc cand am un cosmar, dar cu timpul am invatzat sa ma controlez. Daca ma misc atunci cand am cosmarul, ma trezesc. Este nevoie sa misc bratul sau un picior. Totul este sa ies din starea aia de amorteala. Trebuie sa fac creierul sa se concentreze atat de mult incat sa ma ajute sa incordez un muschi si asta ma va ajuta sa ma trezesc. Numai ca apoi… nu mai pot adormi. Atat de speriat pot fi! Sau… desi am 23 de ani, stau cu lumina aprinsa pana adorm.
E groaznic!
Sufletul meu este ca un lagar… Oricine-mi intra in suflet este tinut ca un prizonier de razboi si nu mai iese de acolo. Orice persoana care mi-a gresit a gasit si iertare din partea mea. Chiar daca nu am mai vorbit sau nu ne-am mai vazut… acele persoane care mi-ai gresit din diverse motive… au ramas captive in acel lagar! Am prieteni cu care nu am mai vorbit de ani intregi. Acum nu se mai pot numi prieteni, dar in ciuda celor intamplate… daca ma saluta pe strada, eu ii salut. Sunt mai retinut in privinta unor prieteni actuali, dar chiar si asa… nimic nu se compara q familia si apoi cu prietenii. D-aia tot spun ca imi iubesc toti prietenii la fel, ca sa nu existe niciodata motiv de cearta… si credeti-ma ca am atat de multa iubire de oferit pentru toti, chiar daca nu stiu sa o arat… o arat in felul meu si asta conteaza cel mai mult. Lagarul meu nu este inca plin… mai sunt locuri destule, totul este sa nu ma suparati altfel veti fi expulzati (pentru ca alt termen nu gasesc pentru moment) catre un alt lagar care probabil nu va fi la fel de cald si de primitor precum sunt eu.
Cam atat pentru moment… sper sa adorm si eu cateva minute pana spre dimineatza! Dar stai… acum este deja dimineatza!
Acum 2 seri am vazut “The Reader“, un film pe care mi l-a recomandat un prieten. Am trait filmul la o intensitate maxima. Este un film bun ce merita vazut, insa cele doua filme… au avut un impact destul de devastator asupra mea sau asupra gandurilor mele.
Aceia dintre voi care ma cunosc (putini la numar din nefericire), stiu ca sunt o persoana plina de viata (in cea mai mare perioada de timp) si foarte putin din timp mi-l petrec fiind intr-o stare de depresie. Acum insa trec printr-o perioada mai nasoala de depresie, mai ales ca cele doua filme m-au facut sa ma gandesc la cele doua lucruri de care imi este frica cel mai mult pe lumea asta.
Primul lucru de care imi este cel mai mult frica este MOARTEA. Mi-e frica sa mor, desi sunt constient ca intr-o buna zi o sa mor, dar nu vreau sa fie acum… pentru ca sunt destul de tanar pentru asta si in mod sigur nu mi-am incheiat toate socotelile aici pe Pamant. Dar sa zicem ca totusi maine as muri, fie ca mor intr-un razboi de strada, creat din cauza orgoliului meu prostesc… fie ca mor calcat de o masina asa cum mi-a spus cineva recent… fie ca mor fiindca ma bag pentru un prieten sau doar ma bag pentru cineva care are nevoie de ajutor… fie mor din cauza unei ameteli din cauza timpului de somn foarte redus (este 03:50 a.m. si eu inca nu am adormit) si Doamne fereste cad pe sinele de metrou… samd. Scenarii pot fi multe, dar doar sa presupunem ca maine as muri si nimic mai mult! Cati dintre voi ar stii cine am fost? Cati dintre voi ar veni la inmormantarea mea?
Am scris mai demult sau doar am spus catorva prieteni… dar acum fac si publica chestia asta. In cazul in care mor, pe a doua partitie a computerului meu se afla un fisier numit Testament sau In cazul in care mor. Niciodata nu poti fi precaut. Asta daca treceti de parola din BIOS, de parola HDD-ului si parola Windows-ului… Am lasat in acel fisier parolele contului de mail de pe Yahoo si implicit parola ID-ului de messenger, adresele mele de mail… conturi pe diverse site-uri, conturi in banci (nu ca as avea cine stie ce cont in Elvetia plin de bani), parole etc. Am lasat in acelasi fisier anumite instructiuni pentru parintii mei, si va voi spune si voua cateva lucruri. Din ceea ce am scris eu, unele povesti mi se par geniale (si mi se pare normal ca eu sa laud ceea ce e scris de mine), tocmai de aceea vreau ca in cazul in care parintii mei vor publica o carte Post Mortem… toti elevii din scoli sa aiba dreptul la informatie, si sa nu faca nimeni ca Mitzura Arghezi (care cere nush cati bani ca drepturi de autor pentru a publica una din poeziile celebrului Arghezi) ci daca intr-o lucrare de Limba si literatura romana se va scrie un fragment din cele scrise de mine… sa nu fie nevoie sa plateasca. Daca nu am fost si nu am ajuns bogat acum, cat timp am fost viu, in mod clar dupa moarte nu ma va ajuta cu nimic.
Al doilea lucru de care imi este frica este Dumnezeu… Ma sperie la culme intalnirea cu el la Judecata de apoi.
Uneori am un vis ciudat. De obicei cand sunt agitat, la fel cum sunt si acum… Sunt agitat si nu am somn, si sincer mi-e cam frica sa adorm pentru ca mi-e frica sa nu visez iar… Sunt intr-o incapere plina de oglinzi de toate marimile si formele, cu rama sau nu. Este intuneric. Un singur geam lasa lumina lunii sa patrunda. Eu sunt undeva, cu fatza spre acele oglinzi, dar cu spatele la geamul respectiv. Nu-mi vad imaginea in oglinzi. Vad insa o umbra la geam. O vad in toate oglinzile si o vad cum se apropie de mine si pur si simplu inghetz de frica si nu pot face nimic. Inainte nu stiam cum sa fac sa ma trezesc cand am un cosmar, dar cu timpul am invatzat sa ma controlez. Daca ma misc atunci cand am cosmarul, ma trezesc. Este nevoie sa misc bratul sau un picior. Totul este sa ies din starea aia de amorteala. Trebuie sa fac creierul sa se concentreze atat de mult incat sa ma ajute sa incordez un muschi si asta ma va ajuta sa ma trezesc. Numai ca apoi… nu mai pot adormi. Atat de speriat pot fi! Sau… desi am 23 de ani, stau cu lumina aprinsa pana adorm.
E groaznic!
Sufletul meu este ca un lagar… Oricine-mi intra in suflet este tinut ca un prizonier de razboi si nu mai iese de acolo. Orice persoana care mi-a gresit a gasit si iertare din partea mea. Chiar daca nu am mai vorbit sau nu ne-am mai vazut… acele persoane care mi-ai gresit din diverse motive… au ramas captive in acel lagar! Am prieteni cu care nu am mai vorbit de ani intregi. Acum nu se mai pot numi prieteni, dar in ciuda celor intamplate… daca ma saluta pe strada, eu ii salut. Sunt mai retinut in privinta unor prieteni actuali, dar chiar si asa… nimic nu se compara q familia si apoi cu prietenii. D-aia tot spun ca imi iubesc toti prietenii la fel, ca sa nu existe niciodata motiv de cearta… si credeti-ma ca am atat de multa iubire de oferit pentru toti, chiar daca nu stiu sa o arat… o arat in felul meu si asta conteaza cel mai mult. Lagarul meu nu este inca plin… mai sunt locuri destule, totul este sa nu ma suparati altfel veti fi expulzati (pentru ca alt termen nu gasesc pentru moment) catre un alt lagar care probabil nu va fi la fel de cald si de primitor precum sunt eu.
Cam atat pentru moment… sper sa adorm si eu cateva minute pana spre dimineatza! Dar stai… acum este deja dimineatza!
Follow Us