Parcursul anecdotic cu Michelle L.; un smintit s-a dat drept fratele ei, a alertat presa cu afirmaţii bizare, englezii au preluat şi colportat ştirea etc. Râdem de seria coincidenţelor, toate zilele astea. Indeterminarea se supune determinării generale. Sau mai precis, avem o indeterminare învelită într-o indeterminare, învelite amândouă într-o determinare, ca o bomboană în trei hârtii de staniol. Cam cum spunea Churchill despre Rusia, că e un mister înfăşurat într-o enigmă. L. n-a citit romanul; a refuzat să formuleze un comunicat în care să nege totul etc., pentru a nu-i face publicitate tipului. Ceva mai bizar şi mai vesel n-am trăit de ceva vreme. Oamenii sunt totuşi extrem de bizari.
Baise-moi (2000). Mai puţin bine decât cartea. Şi mai ales, n-a putut reproduce stilul mitraliat, sacadat, ameţitor al frazării, aproape în parataxă, sfârşitul simplu, în două propoziţii deopotrivă de simple, şi golul din stomac, nevoia de a ieşi imediat să respiri, pe care ţi-o dă proza lui D.
Cred că te poţi priva întotdeauna de lectoratul episodic.
Baise-moi (2000). Mai puţin bine decât cartea. Şi mai ales, n-a putut reproduce stilul mitraliat, sacadat, ameţitor al frazării, aproape în parataxă, sfârşitul simplu, în două propoziţii deopotrivă de simple, şi golul din stomac, nevoia de a ieşi imediat să respiri, pe care ţi-o dă proza lui D.
Cred că te poţi priva întotdeauna de lectoratul episodic.
Follow Us